Ce este violența în familie?

„Violenţă în familie" este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie este un comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și controlului asupra altei persoane.

Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene ori partenere.

Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra unei alte persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care partenerul intim aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și abuzul emoțional, sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt partener. Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care ai o relație, chiar și dacă nu locuiți împreună.

Pentru a înțelege mai bine toate modalitățile pe care le poate folosi abuzatorul pentru a deține puterea și controlul asupra victimei, poți să vezi schema ce reprezintă ceea ce adesea se numește "Cercul Puterii și Controlului ".

Cercul Puterii și Controlului demonstrează relația dintre violența fizică, cea sexuală și intimidarea, coerciția și manipularea soției și copiilor care sunt deseori folosiți de abuzator. Abuzatorul folosește aceste tactici pentru a menține puterea și controlul obținut prin violența fizică și sexuală. Chiar și un singur incident de violență fizică sau amenințare cu violența fizică poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra partenerei.

Acest control și putere este apoi susținut de abuzul non-fizic și coerciție. De exemplu, un abuz verbal urmat de un abuz fizic dispune de pericolul producerii unui nou abuz fizic și astfel ar putea să fie suficient pentru a asigura puterea și controlul abuzatorului chiar și fără aplicarea violenței fizice propriu-zise.

Cinci caracteristici principale ale violenței în familie:

  • Violența în familie este un comportament învățat;
  • Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de abuz care pot trece dintr-unul în altul sau în combinație;
  • Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima sau relațiile dintre ei;
  • Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;
  • Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a aderat.

Este abuzul o normalitate într-o relație?

Relațiile sănătoase nu sunt abuzive. Membrii de familie trebuie să se respecte reciproc și să se trateze cu respect reciproc. Este posibil că abuzatorul este supus unui stres major, însă aceasta nu este o scuză pentru violență. Există multe modalități sănătoase de a face față problemelor și conflictului. De exemplu, poți apela la ajutorul unei persoane în care ai încredere. Este posibil că abuzatorul te iubește și tu îl iubești, însă violența nu-și are locul în familie. Abuzatorul trebuie să afle că multe tipuri de abuz sunt infracțiuni în conformitate cu Codul Penal al Republicii Moldova și că el poate fi atras la răspundere de poliție. În secțiunile ce urmează sunt descrise diverse forme de abuz.

Pentru a înțelege dacă relația ta este una de tip abuziv, încearcă să răspunzi cu sinceritate la întrebările din secțiunea Lista de verificare. Gândește-te la felul în care ești tratată de partener și cum îl tratezi tu pe el. Ține minte: atunci când o persoană în permanență te amenință, te face să suferi sau îți cere să fii supusă, suntem în prezența abuzului.

Dacă ți se întâmplă aceste lucruri în cadrul relației, ai nevoie de sfatul unui specialist. De regulă, fără ajutor, abuzul va continua.

Ce trebuie să faci dacă ești abuzată?

Este posibil să nu dorești să discuți despre familia ta cu alte persoane. Sau este posibil să ai concepția că violența în familie este o problemă privată. Însă ea reprezintă de asemenea o chestiune publică. Această problemă afectează familii, copii și întreaga societate. Este foarte dăunător pentru copii să trăiască într-un mediu abuziv. Ai putea să discuți cu cineva – medicul, asistentul social, învățătorul, polițistul, ne poți contacta pe noi sau orice persoană în care ai încredere. Dacă copilul tău este abuzat, este martor al abuzului împotriva ta, trebuie să contactezi poliția sau direcția de protecție a copilului. Ar putea fi foarte dificil pentru tine să ieși din situația de abuz fără ajutorul altor oameni.

ATENȚIE ai putea să te simți dependentă de abuzator. E posibil ca încă îl mai iubești. Este posibil să simți că el are nevoie de tine. Sau poți avea membri ai familiei care cred este mai bine să rămâi cu el de dragul onoarei familiei. Ai putea să simți că este de datoria ta să rămâi în această relație. Persoana care te abuzează ar putea să te amenințe și să te facă să simți că dacă îl părăsești este mai periculos decât dacă rămâi cu el. Sau ar putea promite că se va schimba și să te implore să rămâi.

Cine poate fi supus violenței?

Violența se poate întâmpla oricui. Violența în familie nu depinde de condiția socială, de educație, de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate femeile: tinere sau în etate, căsătorite sau într-o relație, cu copii sau fără copii, bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt casnice.

Majoritatea abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane delicate, să fie răutăcioși, gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi. Există probe care sugerează că băieții care cresc în cămine unde are loc violența în familie, deseori devin abuzatori la maturitate, totuși sunt mulți bărbați violenți care nu au crescut în familii violente, iar mulți băieți din familii violente nu devin abuzatori la maturitate. Agresorul poate fi soţul, fostul soţ, partenerul sau fostul partener.

Statutul economic sau profesional nu este un factor care determină pe cineva să aplice violența în familie sau să devină victimă a violenței în familie – abuzatorii și victimele pot fi muncitori sau profesori universitari, judecători sau portari, medici sau infirmieri, învățători, șoferi de camioane, constructori sau funcționari de magazin.

În Moldova, 63% dintre femei sunt afectate de violența în familie din partea soțului/partenerului pe parcursul vieții de la vârsta de 15 ani, iar o femeie din 10 a menționat că cel puțin o dată pe parcursul vieții a suferit din cauza violenței economice. (BNS, 2011)

În întreaga lume, în medie cel puțin o femeie din trei este bătută, forțată sexual sau abuzată în alt mod de partenerul său intim pe parcursul vieții. (Comisia pentru Statutul Femeilor, 2000)

Violența poate avea mai multe forme:

  • VIOLENȚA FIZICĂ: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, sugrumare, etc.
  • VIOLENŢA PSIHOLOGICĂ: umiliri şi înjurături, batjocorire, criticarea opiniilor sau sentimentelor, ameninţări cu bătaia, ameninţare că o să ia copiii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vină, neglijare, amenințare, distrugere demonstrativă a obiectelor, manipulări psihologice sau izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală și/sau serviciu,etc.
    Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece foarte greu.
  • VIOLENȚA SEXUALĂ: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite, contactul sexual continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să se supună la o relație sexuală neprotejată sau umilitoare.
  • VIOLENŢA ECONOMICĂ: interzicerea de a avea sau păstra un serviciu, limitarea accesului la veniturile și bunurile familiei, de a avea bani proprii, lipsire de mijloace de existență precum hrană, medicamente, etc.
  • ABUZ ECONOMIC: Încercarea de a face persoana dependentă financiar, de exemplu menținerea unui control total asupra resurselor financiare, îngrădirea accesului la bani, interzicerea frecventării școlii/continuării studiilor sau angajării la un post de muncă.
  • VIOLENȚA SPIRITUALĂ: de exemplu: limitarea sau interzicerea practicării unui cult religios sau unui mod de viață.

ATENȚIE! : oricare din aceste forme de abuz ar putea fi aplicate de abuzator și asupra copilului tău. În caz că suspectezi așa ceva, apelează de urgență la organele de protecție a copilului!

Caracterul ciclic al violenței în familie

Violenţa în familie are un caracter ciclic, care nu se opreşte de la sine. După „explozii de violenţă” vine o perioadă de împăcare, momente în care agresorul promite că „nu se va mai întâmpla”, după care vine o altă „furtună”. Cu timpul, actele de violenţă devin tot mai frecvente și mai grave, iar perioadele blânde devin tot mai scurte sau dispar cu totul și ciclul de violenţă continuă.

Cum pot să-mi dau seama dacă sunt abuzată? Lista de verificare

Mituri și realități despre violența în familie

Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva normal într-o căsnicie.

Violența în familie nu este un mit, este o realitate cu care s-au întâlnit femeile aproape dintotdeauna în relațiile familiale și pe care au acceptat-o vrând-nevrând, pentru că nimeni nu le credea sau nu le ajuta în vreun fel.

Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne împiedică să realizăm faptul că violența în familie este un act cu conotație criminală îndreptat împotriva unei persoane și încălcând dreptul său fundamental la protecție și libertate. 

MIT:

Femeile provoacă violența și o merită!

 

Realitate

Violența nu este o cale de rezolvare a conflictelor.   Bărbații nu au nici un drept să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de "provocare"!

MIT:

Nu este violență, ci doar ciondăneală

 

Realitate

Există o diferență clară între ceartă și violență: în timp ce în ceartă nivelul puterii este aproximativ egal, în acțiunea de violență raporturile de forță și putere nu sunt la fel, căci unul are categoric mai multă putere decât celălalt.

MIT:

Violența se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educație.

 

Realitate

Toate cercetările arată că frecvența și gradul de manifestare a violenței nu depind nici de nivelul socio-economic, nici de cel educațional, căci violenta apare în toate straturile sociale și la toate nivelele economice și de educație.

MIT:

Violența domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se amestece!

 

Realitate

Extinderea fenomenului demonstrată statistic și complexitatea consecințelor asupra femeilor, copiilor și relațiilor între adulți fac din acest fenomen social o problemă care ne privește pe toți, societatea în ansamblul ei.

MIT:

De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relații violente, altfel ar pleca.

 

Realitate

Sunt foarte multe obstacole datorită cărora femeile nu își părăsesc partenerul: prezența copiilor și resursele limitate, lipsa unui adăpost ulterior, frica, rușinea, etc.

 

MIT:

Bărbații violenți sunt așa pentru că au fost abuzați/maltratați în copilărie sau provin din familii violente.

 

Realitate

Deși un procent semnificativ din bărbați au suferit abuzuri în copilărie, nu toți, devenind adulți, repetă abuzul în relațiile lor.

MIT:

Bărbații violenți sunt bolnavi psihic.

 

Realitate

Realitatea studiilor infirmă această convingere.

MIT:

Bărbații abuzează femeile deoarece nu cunosc un alt mod de a-și exprima emoțiile.

 

Realitate

Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin însuși comportamentul abuzatorului din așa-zisa "fază de miere", care urmează de obicei episodului de violență. În această perioadă, bărbatul pare că regretă, își cere iertare, promițând că nu se va mai repeta.

 

MIT:

Alcoolul este cauza violenței domestice.

 

Realitate

Realitatea arată că doar în jumătate din cazurile de violență, bărbatul este sub influența alcoolului.

MIT:

Copiii au nevoie de tată” sau „o să le suport pe toate pentru copii”.

 

Realitate

Fără îndoială, copiii au nevoie de tată, dar dacă în loc de dragoste şi înţelegere copilul vede în familie doar agresivitate şi violenţă, aceasta aduce la distrugerea psihologică şi emoţională a copilului.

MIT:

Violența se va opri odată și-odată!

 

Realitate

Studiile arata că, odată ciclul violentei pornit, sunt realmente șanse minime ca violența să se oprească.