Tatiana. Lecții de engleză. Lecții de libertate

E prima zi din luna lui cuptor. Căldura se dezlănțuie cu toată puterea. Razele de soare sunt aprige și dornice să topească orice suflare în calea lor. Așa că nu iartă pe nimeni și nimic. Deși par de neînvins, se poticnesc, totuși, în fața centrului de engleză și italiană din mijlocul orașului Sângerei.

Doi tei masivi și pletoși, a căror floare s-a trecut demult, țin umbră clădirii vopsite în portocaliu. Pare timidă și retrasă construcția cu un etaj, însă scrisul jucăuș, colorat în mov și portocaliu, plasat deasupra ușii termopan – „Happy School” – ademenește de doi ani copii și maturi dornici să învețe o limbă străină.

Din interior răzbat voci și râsete de copii. Discuții și dezbateri. Și totul în engleză.

O voce mai pițigăiată tot mângâie fiecare răspuns al învățăceilor cu un „Very nice!” (Foarte bine!). E vocea Tatianei Hadîrcă. Fondatoarea, administratoarea și profesoara centrului. Predă limba engleză și italiană cu o naturalețe care pare moștenită, dar care, de fapt, a fost recâștigată – cu răbdare, muncă și curaj.

„Eram la facultatea de limbi străine de la USM și atât de tare îmi plăcea să învăț engleza și italiana, încât am simțit o ușoară dezamăgire pe parcursul anilor de studenție. Voiam ca profesorii să ne dea și mai mult material, și mai multe teme”, își aduce aminte Tatiana cu mândrie de anii de facultate finalizați cu brio.

Povestea Tatianei nu începe cu o linie dreaptă, ci cu o ruptură. Ani la rând, a fost prinsă într-o relație marcată de presiune psihologică și financiară. O relație care i-a știrbit stima de sine și a lăsat-o „fără glas”.

„Nu era violență fizică, dar psihologică – da. Și cred că totul ține de granițele pe care le poți impune. Și dacă nu le impui…Mult timp nu am fost eu”, povestește sec, fără prea multă tragere de inimă.

Licențiată în filologie (engleză și italiană), Tatiana nu era la prima reconversie profesională. A fost contabilă, secretară, cercetătoare științifică la Academia de Științe, consultantă în afaceri la incubatorul de la Sângerei. A testat mai multe roluri, dar în toate simțea că lipsește ceva esențial: libertatea de a fi ea însăși.

Se zice că în viața fiecărui om există cineva care-l salvează atunci când se pierde, crede Tatiana. Pentru ea, acea persoană, care i-a schimbat cursul vieții, a fost o prietenă logopedă și psihologă, Aliona. Ea a împins-o pe un nou drum – să pună bazele unui centru de limbi străine chiar în mijlocul orașului Sângerei. Însă pentru așa ceva era nevoie de curaj, de forță, de lucru cu sine, ca să răzbată din ceea ce numește astăzi „colivie”.

„M-am rugat foarte mult la Dumnezeu să-mi arate ce am de făcut, să-mi găsesc menirea. Și cred că El mi-a trimis oameni. A fost Aliona. A venit la mine și m-a întrebat: «Tatiana, ce faci mai departe? Nu vrei să deschizi ceva al tău?»”.

Tatiana a primit cu mult scepticism această idee. Cum, ea să deschidă un centru? Și o să aibă clienți de vreme ce în Sîngerei mai este un centru privat de studiere a limbii engleze? Întrebările roiau cu duiumul și o rodeau.

„Îmi era atât de frică. Mă temeam că nu o să reușesc, că nu o să mă descurc cu elevii, mai ales că mereu am fugit de meseria de a fi pedagog. Mă gândeam că nu o să-mi scot măcar cheltuielile și o să intru în datorii.”

Însă prietena sa nu a lăsat-o pradă prea mult acestor gânduri pesimiste. De câte ori se vedeau, de atâtea ori o încuraja și-i prezenta numeroase argumente că anume ea e potrivită pentru deschiderea acestui centru.

„Aliona mi-a zis: hai, ia o foaie și scrie ce ai nevoie. Și-am început. Am notat: laptop – aveam unul vechi, stătea în spate. Mobilă – trebuia comandată. Pereți – de vopsit. M-am gândit cum să arate totul, ce culori, ce formă, cum să fie aproape de copii.”

Astfel, Tatiana începuse să tatoneze ușor terenul și „să-l afâneze”. O cunoscută cu studii în design interior a ajutat-o să-și decoreze spațiul și să-l vopsească în așa fel ca să fie cât mai aproape de copii.

Și într-adevăr, cabinetul unde se desfășoară lecțiile e foarte friendly (prietenos). Culori calde, televizor mare LED, fotolii „Bean Bag”, fișe colorate cu scris de-o șchiopă care-i ajută pe elevi atunci când trebuie să spună alfabetul sau să numere în engleză. A adus de acasă niște scaune comode și mese bej. O altă cunoscută a ajutat-o să-și pună în ordine contabilitatea și să obțină patentă. Iar cineva de la Bălți i-a dat sfaturi cum să-și promoveze cursurile ca să aibă clienți.

„Am fost ajutată cu postările. Și cumnata mea – ea are un centru în Franța – mi-a trimis materiale. Parcă Universul s-a așezat. Toți mă sprijineau.”

Ține minte cum a creat prima postare. Textul era gata, cartonașul, la fel, era pregătit. Dar nu avea curaj să apese click. „Prietena mea mă tot întreba: ‘Tatiana, când postezi?’ Și eu ziceam: ‘Mâine’. Dar ea insista: ‘Nu mâine, acum!’”, își aduce aminte cu mult amuzament de acest moment.

„Nu m-am așteptat ca, după postarea pe care am lansat-o pe rețelele de socializare, să primesc în aceeași zi mesaje de la oameni că-și doresc să se înscrie la cursurile mele. Era ceva Wow.”

Iar pe 24 iulie 2023, Tatiana Hadârcă și-a deschis centrul de limbi străine „Happy School” chiar în inima orașului Sângerei. E centrul la care a visat cu ochii deschiși și care a prins viață într-un sfârșit.

***

— Outside! (Ieșim afară!)! își anunță Tatiana elevii. A pregătit o serie de jocuri pe care abia așteaptă să le testeze cu copiii sub umbra teilor. Pregătește alături de cei mici baloane, căldărușe cu apă, pahare, cretă colorată și o bâtă de baseball.

Elevii, după ce au acumulat cunoștințe noi în engleză, ies afară ca să le cimenteze prin jocuri. Sunt timizi, dar după primul joc, care necesită și abilitate fizică – trebuie să te lași mult pe spate și să torni paharul cu apă în cel al vecinului fără să verși prea mult H₂O pe jos – nu doar cunoștințele de engleză se descătușează. La jocul „Pinata”, unde trebuie să lovească un balon cu apă cu o bâtă de baseball micuță până acesta crapă, în timp ce repetă cuvintele noi învățate, lovesc cu o forță de titan și se amuză copios.

Profesoara îi urmărește atent pe parcursul jocurilor, râde alături de ei, îi încurajează atunci când ceva nu le reușește. Și-i corectează la pronunție. Peste o oră se desparte de ei bătând cu fiecare palma și le urează o zi frumoasă mai departe, atenționându-i că îi așteaptă și joi, de la 10.00 până la 14.00. Apoi se retrage în interior, unde peste câteva ore are lecții individuale de engleză online cu adulți.

Își aduce aminte că după deschiderea centrului primise și o ofertă de muncă ca profesoară de engleză într-un sat vecin. A acceptat-o. „Pentru mine, chiar și într-un sat micuț, astea sunt adevărate oportunități!”

Predă de două ori pe săptămână elevilor și elevelor de la gimnaziu, iar după-amiază se întoarce la centru și continuă să predea în engleză altor elevi. Centrul ei oferă astăzi o gamă variată de servicii: ore individuale și în grup, cursuri pentru copii și adulți, pregătire pentru examene internaționale, traduceri și – o idee dragă – o tabără de vară pentru copii, organizată de două ori pe săptămână, unde copiii învață engleză prin joc, dans și chiar povești prin teatru de lumini.

„Copiii mă îndrăgesc. Și încerc să le las o părticică din mine. Cred că asta contează.”

Cursanții și cursantele au între 7 și 60 de ani. Lecțiile sunt personalizate, ritmate, flexibile – și în format fizic, și online. Tatiana e profesoară, administratoare, promotoare, creatoare de materiale didactice, om de logistică și comunicare. Își scrie postările pe Facebook, își gestionează cu finețe bugetul și își planifică extinderea în domeniul educației lingvistice.

„E greu, pentru că toate-s pe umerii tăi. Și mai ales să te debarasezi de mentalitatea de salariată. Și aici, ca antreprenoare, trebuie să schimbi totul. Dar satisfacția e imensă. Am înțeles că dacă nu te zbați, nu vine nimic de la sine. Cel mai greu nu a fost să cresc un centru de la zero. Cel mai greu a fost să cresc în mine convingerea că pot și merit”, afirmă profesoara.

Odată cu predarea lecțiilor la centru, Tatiana a simțit cum își deschide tot mai mult aripile. Nu era vorba doar despre lecții. Era despre voce. Despre puterea de a spune „pot” într-o viață care o învățase, ani de-a rândul, să tacă.

Așa că la începutul lui 2024, o altă prietenă de la Bălți s-a ivit în viața ei ca să-i arate o următoare etapă în drumul său. I-a vorbit despre un program de abilitare economică desfășurat de Centrul de Drept al Femeilor, în parteneriat cu UN Women și sprijinul financiar al Suediei. Programul era destinat femeilor care supraviețuiseră violenței și aveau nevoie de un cadru în care să se reîntoarcă spre sine, să-și refacă încrederea și să învețe cum să fie independente financiar.

Tatiana s-a înscris fără să ezite. A fost acolo la toate sesiunile organizate la Bălți – cursuri de dezvoltare personală, instruiri în activități generatoare de venit, mentorat individual.

„Această activitate a fost pentru mine o evadare. O regăsire. Un mod de a valorifica tot ce am tăcut ani la rând. Vibe-ul de acolo era super! Țin minte cât de multă atenție și grijă ni se acorda. Și-mi plăcea că și după training-uri se făcea cu noi lecții individuale, ca să-ți pui ideea în aplicare. Nu ne-au lăsat doar cu seminarele în grup. Te simțeai plăcut. Și validată.”

Echipa CDF își amintește foarte clar momentul în care a cunoscut-o pe Tatiana: o femeie reținută, cu multe frici și puține certitudini. Era în plin proces de divorț și cu gândul, inclusiv acela, de a părăsi țara.

„În cazul Tatianei, faptul că a reușit să treacă prin programul de abilitare economică, să obțină sprijin și să crească o afacere a funcționat ca „un șut în sus”: exact forța de care avea nevoie să iasă din criză. Pentru unele femei, deschiderea unei afaceri poate fi o presiune prea mare într-un moment vulnerabil”, relatează Tatiana Timotin, consilieră vocațională la CDF.

A aplicat și la programul de vouchere „TransFormare” și a fost selectată. A obținut un grant de 49.089 lei, în cadrul programului sus-menționat pe care i-a investit într-o tablă interactivă și un laptop performant – două instrumente esențiale pentru digitalizarea lecțiilor.

„Sunt extrem de fericită. Da! Chiar sunt, pentru că o să-mi pot extinde afacerea. Lângă acest cabinet mai este unul. Acum îl renovez. Acolo o să fie tabla interactivă. Și o să pot angaja încă un profesor! Și asta e așa de frumos, pentru că acest cabinet, de data aceasta, e deschis cu forțele mele proprii. De această dată am făcut totul singură. Și simt că zbor.”

***

Pentru CDF, Tatiana nu este o poveste de succes, dar și un simbol. Un exemplu că, atunci când li se oferă sprijin real, femeile pot construi, pot inova, pot transforma spațiile în care trăiesc. Dar asta nu se întâmplă peste noapte. „Poate nu are încă venituri spectaculoase, dar are motivație, direcție, un serviciu apreciat în comunitate. Și mai ales, are siguranța că poate construi – singură, pe cont propriu”, adaugă Tatiana Timotin.

Programul de abilitare economică al Centrului de Drept al Femeilor (CDF) nu a fost un punct de pornire, ci un punct de sosire – rezultatul unui proces lung de ascultare, învățare și adaptare. CDF a început ca un ONG de juriste, axat exclusiv pe sprijin juridic pentru femeile afectate de violența în familie. Dar, în contact direct cu realitățile din teren, echipa a înțeles că un proces juridic corect și asistență psihologică, deși vitale ambele, nu sunt suficiente. Și că multe femei nu pot rupe cercul abuzului fiindcă nu se pot întreține singure.

„Noi am înțeles că 80% dintre femei depind economic de agresor. Dacă vrem ca ele să iasă din cercul violenței, trebuie să le ajutăm să stea pe propriile picioare”, conchide Angelina Zaporojan-Pîrgari, fondatoarea și directoarea CDF.

În aceste condiții, ieșirea reală din abuz nu este posibilă fără un pas spre autonomie financiară. Așa s-a născut ideea unor programe integrate, care să ofere mai mult decât consiliere: să ofere șansa unui nou început. „Femeile care au fost supuse violenței nu mai cred în ele. Li s-a spus ani întregi că nu sunt bune de nimic, că locul lor e acasă, că nu pot reuși”, susține Angelina Zaporojan-Pîrgari.

Paralel, în ultimii ani, cu sprijinul UN Women și al Suediei, CDF a lansat un program-pilot de abilitare economică în cinci raioane – Ștefan Vodă, Soroca, Hâncești, Bălți, Sângerei. Programul nu s-a limitat la instruiri teoretice, ci a fost construit ca o intervenție în pași concreți, cu ghidare constantă și conexiune între actorii locali: ONG-uri, autorități, prestatori de servicii, agenții de ocupare a forței de muncă.

Femeile au aflat despre program prin rețele locale sau direct din comunitate. A urmat un masterclass introductiv, apoi un curs de dezvoltare personală intensiv, pe parcursul a cinci zile, în care s-a lucrat pe încredere, stima de sine, gestionarea conflictelor și pregătirea pentru angajare. Exercițiile nu erau formale. Femeile erau învățate să-și identifice calitățile, să-și recunoască abilitățile și să-și construiască un CV care să spună o poveste coerentă despre „cine sunt acum”.

„Au învățat să-și spună: sunt bună la asta. Merit. Pot.”

Au urmat și instruiri în antreprenoriat: trei zile dedicate planului de afaceri – de la idee, la buget, la promovare. Apoi, fetele au fost anunțate că urmează o selecție pentru granturi. Dar nu au fost lăsate singure. Echipa s-a întors în comunități și a făcut sesiuni individuale de sprijin și coaching.

„Poate că coachingul inițial nu a fost elementul esențial în program. Dar a fost vital. Niciuna n-a fost lăsată să eșueze”, spune Tatiana Timotin.

Granturile nu au fost oferite sub formă de bani gheață, ci prin bunuri – echipamente, materiale, instrumente – oferite în funcție de planul aprobat. A fost o alegere strategică, gândită atât pentru siguranța beneficiarelor, cât și pentru eficiența implementării.

„Nu le-am dat banii în mână. Le-am oferit bunuri: materiale, echipamente. Sprijin concret, dar și cu grijă”, adaugă Tatiana Timotin.

Abilitarea economică nu este un detaliu în recuperarea unei femei. Este una dintre cheile centrale ale libertății, concluzionează Angelina Zaporojan-Pîrgari. Pentru că nu poți începe o viață nouă dacă nu știi cum să te întreții. Nu poți vorbi despre autonomie fără structură, venit și siguranță. Iar un stat care vrea să protejeze femeile nu poate face asta doar cu legi – are nevoie și de politici care susțin concret independența lor financiară.

„Aceste femei nu sunt simple cazuri. Sunt promotoare ale schimbării, cu impact direct asupra comunităților lor. Dar au nevoie de cineva care să creadă în ele, înainte să creadă ele în sine.”

Astăzi, când Tatiana privește în trecut, nu-și explică nici acum cum a reușit. Cum a găsit forța. Cum a trecut de la „nu pot” la „merit”. Vorbește lejer despre „feed-back semnificativ din partea părinților” și „profit net în creștere în următorul an”.

Cu lecțiile ei calde, tabla interactivă și zâmbetul acela în care se amestecă forța și fragilitatea, e dovada vie că un sistem de sprijin construit corect poate schimba nu doar destine individuale – ci lumi întregi. Că nu e nevoie de miracole. Doar de spații sigure. Și de curajul de a spune, din nou și din nou: „Eu pot”.

Cea mai mare putere a unei femei este să nu depindă financiar de partenerul său”, mărturisește Tatiana cu vocea împletită de o bucurie calmă, aproape neașteptată.

Pentru că asta simte azi: eliberare și putere.

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Susținerea eforturilor multi sectoriale de prevenire a violenței împotriva femeilor, prin acordarea unor servicii cuprinzătoare de asistență supraviețuitoarelor, inclusiv prin intermediul programelor de abilitare economică” implementat de Centrul de Drept al Femeilor în parteneriat cu Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova, UN Women și sprijinul financiar al Suediei.