Jurnaliști și jurnaliste de la diverse redacții au învățat cum să relateze etic și responsabil despre violența împotriva femeilor
Ce înseamnă diversitatea în relatările jurnalistice și care sunt stereotipurile de gen în presă, cum să documentezi cazurile de violență împotriva femeilor din perspectivă etică și deontologică, cum să-ți protejezi sursele, cum să structurezi un material sau cum să păstrezi un echilibru între emoție și date statistice?
Toate aceste subiecte au fost abordate în cadrul programului de instruire „Dincolo de senzațional: Cum relatăm profesionist despre violența împotriva femeilor?”, la care au participat 16 jurnaliști și jurnaliste de la mai multe redacții din țară. Programul a fost organizat de Centrul de Drept al Femeilor (CDF) în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu susținerea financiară a Suediei, în perioada 9-10 octombrie 2025.
Angelina Zaporojan-Pîrgari, directoarea executivă a CDF, a făcut o scurtă incursiune în subiect, prezentând o serie de date statistice privind violența în familie. „Potrivit unor studii realizate anterior, 63% dintre femei și fete au experimentat cel puțin o formă de violență de-a lungul vieții. Anual, aproximativ 21-24 de femei își pierd viața în urma actelor de violență în familie. Conform studiului „Bărbații și egalitatea de gen în Republica Moldova”, realizat de CDF în 2024, 13% dintre femei și 21% dintre bărbați consideră că femeile ar trebui să tolereze violența pentru a-și menține familia. Deși numărul femeilor care au apelat la serviciile existente pentru victimele violenței a crescut de la 3% în 2015 la 11% în 2024, doar 1 din 10 victime apelează la aceste servicii. În acest context, presa are un rol important în schimbarea percepțiilor și în educarea publicului. Este important ca jurnaliștii să abordeze aceste subiecte cu empatie, responsabilitate și respect față de victime, evitând senzaționalismul.”
Nadine Gogu, directoarea executivă a CJI, a abordat subiectul diversității în materialele jurnalistice referitoare la violență: „Media poate promova diversitatea, dar, în același timp, poate perpetua stereotipuri și marginaliza anumite grupuri. De aceea, este esențial să conștientizăm impactul pe care îl au materialele noastre asupra publicului. Violența nu poate fi justificată și nu trebuie tratată superficial în presă. În relatările jurnalistice trebuie să se regăsească cât mai multe voci și perspective diverse, iar prejudecățile, stereotipurile și clișeele nu-și au locul în materialele de presă. Rolul nostru este să informăm responsabil, să protejăm demnitatea victimelor și să contribuim la prevenirea fenomenului violenței printr-o reflectare echilibrată și etică.”
Ea a subliniat că protejarea victimelor este o prioritate, iar detaliile care pot duce la identificarea acestora trebuie evitate. „Violența nu trebuie tratată ca un incident izolat, ci ca o problemă socială complexă, prin urmare, reportajele trebuie să evidențieze cauzele și contextele care duc la violență. Pentru a avea o abordare constructivă, jurnaliștii trebuie să pună în prim-plan soluțiile, cum ar fi mecanismele de intervenție, serviciile de protecție sau programele de reabilitare pentru victime. În acest mod, presa nu va fi doar un observator, ci va oferi informații care ar putea preveni fenomenul”, a precizat Nadine Gogu.
Gabriela Popenco, psihologă în cadrul Institutului pentru Familie și Inițiative Sociale, a transpus jurnaliștii în pielea victimei și în mintea agresorului, ajutându-i să înțeleagă dinamica subtilă și adesea invizibilă a relațiilor violente. „Relațiile abuzive nu încep cu lovituri. Ele încep cu fraze tandre care devin treptat lanțuri invizibile. Abuzul psihologic este sămânța din care crește violența fizică. Abuzul economic, verbal și psihologic nu lasă vânătăi pe piele, dar lasă răni în identitatea victimei. De aceea, este esențial să înțelegem ce se află în mintea unei persoane care trece prin violență și care este dinamica relației dintre victimă și agresor. Nu justificăm comportamentul agresorului, dar este important să știm cum acesta funcționează. În fiecare om există atât grijă, cât și iubire, însă, în cazul unora aceste emoții sunt distorsionate de frică și neîncredere în sine. Înțelegând aceste mecanisme putem recunoaște semnele abuzului pentru a interveni la timp”, a explicat Gabriela Popenco. Ea a îndemnat jurnaliștii ca, atunci când interacționează cu victimele violenței, să evite blamarea și să le ofere siguranță, confidențialitate și sprijin.
Arina Țurcan-Donțu, avocată CDF, a discutat despre cadrul legal privind protecția victimelor violenței în familie și împotriva femeilor, precum și despre măsurile legale și serviciile disponibile în acest sens în Republica Moldova. „Din păcate, multe victime nu au încredere în instituțiile statului și nu cunosc unde să se adreseze după ajutor. Femeile din mediul rural, de obicei fără studii și fără acces la informație, sunt cele mai vulnerabile.”, spune avocata.
Deși există îmbunătățiri, Arina Țurcan-Donțu susține că, în prezent, cadrul legal rămâne insuficient în cazul femeilor care comit acte de agresiune împotriva agresorilor. Ea a menționat, în acest context, experiența CDF în acordarea asistenței juridice femeilor aflate în detenție la Penitenciarul nr.-7 Rusca, multe dintre ele fiind condamnate pentru fapte comise împotriva partenerilor intimi după ani întregi de abuz. „În foarte puține cazuri, legitima apărare este aplicată de instanța de judecată. De asemenea, în numeroase cazuri expertizele nu constată starea de afect, deși femeia a fost mult timp victimă a violenței. De multe ori, judecătorii decid strict în baza probelor din dosar, fără a analiza contextul care a dus la comiterea infracțiunii în raport cu agresorul. Rolul nostru este să informăm victimele și să le arătăm care sunt mecanismele de protecție, ce drepturi au și cum se pot proteja de agresori”, a menționat avocata.
Pornind de la experiența sa în reflectarea subiectelor sensibile, jurnalista Polina Cupcea, fondatoarea platformei Oameni și Kilometri, le-a vorbit participanților și participantelor despre cum pot construi materiale jurnalistice despre violență, păstrând echilibrul între emoție și date statistice, și transformând subiectele grele în materiale puternice.
„Rolul nostru, al jurnaliștilor, este să nu judecăm și să dăm spațiu tuturor vocilor. Subiectul violenței este perceput diferit, iar noi trebuie să scriem cu multă grijă pentru a nu amplifica trauma. În cei 12 ani de jurnalism, am învățat cât de important este să asculți, să documentezi atent și să redai realitatea fără a face rău celor implicați. Un articol care oferă prea multe emoții este un material cu mult senzaționalism, iar cel care oferă prea multe date statistice este plictisitor. De aceea, trebuie să existe un echilibru între emoții și date statistice. Un text bun se citește ca o poveste, nu ca un raport de poliție”, a spus jurnalista.
Participanții și participantele au împărtășit cum sesiunile le-au schimbat perspectiva și le-au oferit instrumente concrete pentru o abordare mai empatică și profesionistă a subiectului violenței împotriva femeilor.
Virineia Carapirea, jurnalistă la portalul BasTV, or. Basarabeasca:
„Această formare a răspuns direct nevoilor mele profesionale. În calitate de jurnalistă, înainte de a mediatiza un subiect, este important să mă asigur că demersul este etic și nu dăunează victimei. În celălalt rol (angajată a judecătoriei), în care interacționez frecvent cu victime ale violenței, învăț să intru „în pielea victimei”, să privesc prin ochii ei, să-i înțeleg nevoile și să-i transmit susținere și încredere. Programul m-a ajutat să sistematizez aceste principii în câțiva pași simpli, aplicabili imediat: evaluarea riscurilor și a contextului, obținerea consimțământului informat al victimei, protejarea identității și a datelor, utilizarea unui limbaj non-stigmatizant, verificarea multiplă a surselor. Cu siguranță, aceste repere îmi vor ghida munca profesională, astfel încât relatările mele să fie etice și profesioniste.”
Alexandru Statnîi, jurnalist la postul public de televiziune Moldova 1:
„Instruirea mi-a oferit o perspectivă mai clară asupra gravității și actualității fenomenului violenței împotriva femeilor în Republica Moldova. Am înțeles cât de important este să fim solidari cu victimele, să le oferim sprijin și să evităm situațiile care pot amplifica traumele. Experiența acestor sesiuni arată cât de necesară este implicarea societății în recunoașterea și combaterea formelor de abuz.”
După instruire, participanții/tele vor avea la dispoziție mai bine de o lună pentru a pune în practică cunoștințele acumulate, documentând și realizând cel puțin un material jurnalistic pe tema violenței împotriva femeilor și/sau a violenței în familie. Până pe 15 noiembrie 2025, materialele urmează a fi expediate organizatorilor, care le vor evalua în funcție de respectarea normelor deontologice și a cunoștințelor acumulate în cadrul instruirii. Cele mai bune 5 materiale vor fi premiate cu câte 9.000 de lei moldovenești.
Programul de instruire a fost organizat de Centrul de Drept al Femeilor în colaborare cu Centrul pentru Jurnalism Independent,cu suportul financiar al Suediei.