Dincolo de frică: istoria logopedei din Ștefan Vodă

E sâmbătă dimineața. Lina Stepanov urcă cu pași rapizi scările Incubatorului de Afaceri din Ștefan Vodă. La etajul doi se află cabinetul său logopedic – o încăpere micuță, cu razele leneșe ale soarelui care bat sfios în fereastra imensă, cu un covor moale pe jos, jucării colorate așezate cu grijă pe patul medical și o oglindă lungă agățată în fața mesei de lucru.

Mai sunt vreo zece minute până la ora 9.00, atunci când va începe prima ședință cu Maria, o fetiță de șapte ani. Așa că își schimbă hainele, își prinde părul și pregătește materialele de lucru.

Maria, îmbrăcată într-o rochiță roz, vaporoasă, cu 2 cozi împletite intră timid, alături de mama sa. Lina, cu energia sa debordantă, o scoate din „amorțeală” cu câteva îmbrățișări, cu un râs cald și cu vocea sa blândă:

– Cum te simți?
– Bine.
– Cum ai dormit?
– Bine.
– Ei, care bine? Până nu ne culcă pe toți…, intervine mama sa, care îi face semn cu mâna Linei că va reveni peste o oră.

Acum că au rămas doar ele, atmosfera devine mai relaxantă. Lina îi propune să vină la masa de lucru, dar nu înainte să-i povestească cum a fost în vacanță, cum se simte și ce joc i-a plăcut de la ședința de data trecută. Este un ritual pe care l-a creat cu grijă: întâi conexiunea, apoi lecția.

– Maria, ne apucăm de treabă! Ce sunet exersăm astăzi?

– Trrrrr…

– Așa, dar fără „T”. Hai să încercăm!

Fetița își mișcă buzele, respirația îi tremură ușor, iar Lina, cu răbdare și atenție, îi arată cum să-și folosească corect mușchii faciali. După încălzirea corzilor vocale, Lina pune pe masă un set de cartonașe cu sunetele cele mai complicate din vorbirea Mariei: „S” și „R”. Corectări, pronunțări, exersări, sunete strâmbe, apoi tot mai clare. Încă o dată. Fetița repetă și repetă. Nu se plictisește. Pentru asta, Lina i-a pus în față un puzzle din lemn și ea îl asamblează în timp ce scoate sunetele.

– Azi e mai bine! o laudă Lina și o privește cu mândrie.
– Acasă am făcut de multe ori aceste exerciții, i se confesează Maria bosumflată.

Fiecare exercițiu este o mică victorie pentru ambele: sunetele „S” și „R” se aud tot mai clar după lungi exersări. Într-un final, cuvântul „pișc” se transformă ușor-ușor în „pisc”. Iar ochii Linei strălucesc. Cuvintele spuse corect de Maria îi umple sufletul de bucurie și confirmă că a făcut alegerea potrivită: logopedia nu e doar o meserie, ci o misiune.

***

Lina s-a născut și a copilărit în Ștefan Vodă. După liceu a urmat studiile de licență la Chișinău, în domeniul asistenței sociale. În același timp s-a căsătorit, iar la scurt timp a devenit mamă. Totul s-a întâmplat repede, povestește ea, și pe mai multe fronturi deodată. Iar căsnicia a început să scârțâie.

„Problemele au început chiar de când am rămas gravidă. Atunci au apărut primele certuri și pierderile de bani. Soțul avea o adicție care afecta totul. Relația devenise una toxică, marcată de probleme economice, de lipsuri. Nu a fost vorba despre abuz fizic, dar au existat presiuni psihologice și o tensiune constantă”, relatează Lina.  

Încă din perioada sarcinii a căutat soluții pentru independența financiară. O profesoară a recomandat-o pentru un post la un centru de plasament pentru copii, unde a lucrat o perioadă, chiar dacă salariul era modest. Sprijinul consistent venea de la mama soacră – o femeie puternică, care își crescuse singură cei doi copii și reușise pe plan profesional, descrie situația Lina. Ea asigura cele mai multe din cheltuielile familiei, inclusiv după nașterea băiatului.

„Mi-am dat seama că nu pot să-mi cresc copilul într-un asemenea mediu. Cred că multe forme de violență în familie încep subtil, prin aspecte psihologice sau economice. Dacă nu sunt oprite la vreme, ele pot escalada mai departe. În cazul meu, am reușit să pun punct la timp și nu am permis să mă consum în rolul de victimă. M-am gândit la echilibrul meu emoțional și, mai ales, la binele copilului”, subliniază logopeda.

Așa că a luat decizia singură, fără să-i pese de gura lumii, să divorțeze. Nu i-a fost ușor își aduce aminte femeia. Până să se pronunțe divorțul, Lina a mai dat șanse familiei, a încercat să o păstreze, dar degeaba. „După câțiva ani, ne-am separat definitiv. Emoțional, despărțirea a fost un șoc puternic, pe care psihologii îl compară cu pierderea unei persoane apropiate. Slăbisem mult, simțeam povara despărțirii și a incertitudinii”, oftează prelung.

Cam pe la doi ani ai fiului său, Lina s-a întors acasă, la Ștefan Vodă. Recunoaște că a trecut printr-o perioadă extrem de grea. Era mamă tânără, fără resurse, divorțată, cu un copil mic, iar mama sa -pensionară și cu venituri modeste.

„Trăiam la limită, cu sprijin ocazional din partea fostei soacre, dar am simțit că e mai corect așa – să mă descurc singură, decât să depind de cineva. Acum, privind în urmă, înțeleg și mai bine cauzele și contextul relației cu primul soț. Probabil că pierderea tatălui meu, pe când eram în clasa a XI-a, a lăsat în mine o durere pe care nu am conștientizat-o atunci. Poate și ea a influențat alegerile și conflictele mele interioare. Dar din toate acestea am învățat: uneori trebuie să treci singură prin greșeli și suferințe, ca să te convingi, ulterior, că poți merge mai departe”.

A muncit neobosit pentru a-și asigura traiul. S-a angajat la un centru pentru copii, cu un salariu mizer, dar asta nu o întrista. Era recunoscătoare și bucuroasă că are o sursă de venit, oricât de modestă. „Diminețile erau o cursă contra-cronometru: îmi amintesc cât de greu era să mă împart între serviciu și creșterea copilului. Îmi lăsam băiatul la grădiniță, apoi alergam la job, încercând să mă încadrez în program”.

În 2011, l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină soțul actual. La început a fost prudentă. Se temea. Dar timpul i-a confirmat că totul e bine, risipind temerile. „Relația s-a așezat firesc, iar băiatul meu a început să-l perceapă ca pe un tată. Am găsit echilibru și am simțit că am făcut pasul corect pentru mine și pentru copilul meu. Întotdeauna am spus: un tată îți dă viață, dar altul te crește și îți oferă valori și principii”. 

A reușit în următorii ani să crească la job. A pornit ca asistentă socială, dar, dorind să aprofundeze domeniul, a urmat studii de recalificare în psihologie și apoi un master, angajându-se ca psihologă, ceea ce i-a crescut și oportunitățile financiare. „Am activat bine, cu implicare, și am înțeles că aici îmi este locul”, spune ea.

Un moment de cotitură a fost pandemia din 2020. Atunci, centrul în care s-a angajat la început, a fost comasat cu alt serviciu, iar una dintre funcțiiile de psiholog fusese redusă, Lina rămânând pe o normă întreagă. Totuși, această perioadă a făcut-o să înțeleagă că are nevoie de soluții mai stabile pentru viitor.

Totodată, Lina își amintește că în acei ani sistemul trecea prin multiple reforme: centre comasate, funcții restructurate, accent mutat de la servicii pentru copii cu dizabilități spre plasament, apoi invers. „În domeniul social, mereu se fac economii și, de obicei, primele funcții tăiate sunt cele esențiale pentru copii – psihologi, asistenți. Am înțeles că trebuie să mă adaptez și să învăț mereu, pentru a rămâne utilă.”

A descoperit pe rețelele sociale anunțurile Școlii de logopedie, organizată de Asociația Logopezilor și Psihopedagogilor din Republica Moldova, condusă de Tatiana Blaga. Activitatea i-a trezit interesul, mai ales că la centrul unde lucra exista un post de logoped, rămas vacant. După finalizarea cursului, a solicitat să fie angajată și ca logopedă, cu jumătate de normă, în paralel cu activitatea de psihologă. Astfel, a reușit să îmbine cele două roluri și să-și completeze venitul.

Datorită experienței de logopedă a putut lucra cu copii cu autism și alte nevoi speciale, sprijinindu-i în procesul de incluziune școlară și socială. „Societatea încă etichetează, chiar dacă pe hârtie se vorbește bine despre incluziune. De aceea, cred că centrul nostru este o alternativă importantă, un sprijin real pentru copiii care, la școală, nu primesc întotdeauna atenția de care au nevoie.”

Cu toate astea, salariile le acopereau doar necesitățile de bază. Încă mai locuiau la mama sa. Și își doreau un colțișor al lor. „Mi-am zis că trebuie să fac ceva în plus. Și de aici a apărut ideea de a încerca și o cale antreprenorială.”

La început părea greu de înțeles cum să pornești ceva al tău. A descoperit la Chișinău niște cursuri de business foarte bune pentru începători, pe care le putea urma sâmbăta și duminica. Îi venea greu. Cursurile erau destul de costisitoare. Se simțea speriată de faptul să investești o sumă mare și doar ca să obții niște informații, care cine știe dacă le vei pune vreodată în practică. Dar cu fiecare lecție învățată, simțea tot mai multă încredere și ideea de afacere a prins contur.

„Am realizat că logopedia nu trebuie să rămână doar un serviciu prestat ocazional în cadrul centrului, ci poate deveni o activitate independentă, cu un cabinet propriu. Oamenii se adresau, exista nevoie reală, dar până la acel moment nu găsisem energia și curajul să fac pasul. Fără aceste cursuri, probabil aș fi rămas doar cu ideea. Cursurile au funcționat ca un impuls care te mută de pe o linie pe alta, cum se întâmplă cu șinele de tren. De fapt, schimbarea începe abia atunci când îți transformi modul de gândire”.

A pornit să-și caute spațiu pentru cabinet și după ce a analizat mai multe variante, a ajuns la Incubatorul de Afaceri. Aici a descoperit condiții foarte bune pentru un start-up: chirie accesibilă, utilități incluse, internet, energie, dar și o comunitate de antreprenori și antreprenoare în domenii precum stomatologie, masaj, lecții de dans. Atmosfera era potrivită pentru a începe, afirmă logopeda.

***

„Între timp, am aflat și despre programul Centrului de Drept al Femeilor (CDF). Am ezitat la început, temându-mă că nu voi fi acceptată, dar am primit șansa de a participa. Deși aveam cabinetul, programul CDF a fost pentru mine o etapă suplimentară de creștere. A adus structură, m-a învățat cum să pun pe roate planul de afaceri, cum să organizez activitatea și să gândesc în termeni de dezvoltare. Chiar dacă unele lucruri le studiasem anterior, a fost nevoie de actualizare și de aplicare practică. Și toate astea gratis”, povestește entuziasmată Lina.

Programul de abilitare economică desfășurat de CDF, în parteneriat cu UN Women și sprijinul financiar al Suediei, nu a fost doar o inițiativă punctuală, ci un parcurs complex, construit atent și etapizat, ancorat în realitățile dure ale femeilor din Republica Moldova, explică Angelina Zaporojan-Pîrgari, directoarea executivă CDF.

„Totul a pornit de la o idee simplă, dar puternică: intervenția coordonată în abilitarea economică– crearea unui sistem în care autoritățile locale și organizațiile societății civile se unesc pentru a oferi sprijin real și durabil femeilor aflate în situații vulnerabile. Această abordare a fost testată în cinci raioane pilot și a arătat că, pentru ca abilitarea economică să fie eficientă, trebuie să fie integrată într-un cadru holistic de asistență: protecție, consiliere juridică și psihologică, sprijin social și reconstrucția stimei de sine. Fără aceste componente, orice inițiativă economică riscă să fie superficială”, punctează Angelina Zaporojan-Pîrgari.

Astfel, CDF a adus la aceeași masă reprezentanți și reprezentante din toate sectoarele – ONG-uri, agenții pentru ocuparea forței de muncă, asistență socială, prestatori de servicii specializați – pentru a discuta direct problemele din sistem, dar și cu rugămintea de a indica cazuri reale, pentru a ajunge la femeile care aveau cu adevărat nevoie de sprijin. Inițial, mulți spuneau că nu cunosc femei supuse violenței, dar după ce programul a fost lansat, femeile au început să apară, relatează Tatiana Timotin, consilieră vocațională din cadrul CDF.  

„Ca să explic cum a funcționat întreg programul, trebuie spus că acesta a fost compus din mai multe etape de cursuri și sesiuni. Programul a început cu sesiuni de informare, în care femeilor li s-a explicat ce înseamnă acest program și ce tipuri de sprijin pot primi – nu doar de la CDF, ci și din alte surse publice și private. Mai întâi, le-a fost oferit un prim contact cu ideea de abilitare economică”.

Apoi a urmat primul modul – cel de dezvoltare personală și orientare vocațională. Timp de cinci zile pline, participantele au trecut prin ateliere și exerciții practice. S-a lucrat pe stima de sine, comunicare, gestionarea conflictelor și pregătirea pentru un interviu de angajare. Nu s-au făcut CV-uri clasice, ci fiecare femeie a fost încurajată să se cunoască, să-și descopere abilitățile și să înțeleagă propriul tip de comportament. Testele de personalitate au ajutat participantele să se prezinte într-un mod autentic. „Le-am învățat să spună: ‘Sunt bună în asta’” își amintește Tatiana Timotin.

După acest modul, a urmat cursul de antreprenoriat, desfășurat pe durata a trei zile, în care femeile au lucrat la planuri de afaceri reale: de la idee, la buget, promovare și înregistrare.

Au fost abordate metode de identificare a ideilor de afaceri, analiza SWOT și stabilirea obiectivelor SMART. Participantele au învățat să identifice furnizorii, concurenții și clienții, să  elaboreze politici de marketing și să gestioneze aspectele financiare ale afacerii –cheltuieli, venituri, evidența financiară, prognoze și surse alternative de finanțare, inclusiv granturi sau proiecte de suport, toate prezentate prin metode interactive și participative, cu studii de caz și exerciții practice. Networkingul și colaborarea dintre participante au creat o comunitate de sprijin și schimb de experiențe, încurajând schimbul de resurse și motivația reciprocă.

„Doamna Elena, una dintre mentore, spunea: „Măcar veniți aici cu scopul de a înțelege – vreți să fiți angajate? Sau puteți deveni și angajate, și antreprenoare? Sau doar antreprenoare?”. Mi-a plăcut mult abordarea asta”, își aduce aminte Lina, care recunoaște că aceste vorbe au scos-o din zona „fricilor și a timidității”.

În total, peste 300 de femei au fost implicate în programul de abilitare economică prin sesiuni de informare, cursuri de dezvoltare personală și orientare vocațională, cursuri de comunicare digitală și ateliere tematice. Etapa a doua a constat din accesarea directă a granturilor pentru dezvoltarea unei activități generatoare de venit. Astfel, 24 dintre acestea au primit sprijin financiar de până la 50 000 lei moldovenești.

Selecția a fost făcută în funcție de mai mulți  factori de vulnerabilitate –femei afectate de violență, femei cu copii cu dizabilități, fără sprijin familial sau aflate în prag de excluziune socială. Iar banii nu le-au fost oferiți direct, ci le-au fost procurate materialele și echipamentele necesare.

„Femeile au învățat să se prezinte, să-și gestioneze resursele, să-și construiască un drum propriu, pas cu pas, cu încredere și siguranță. Programul a demonstrat că abilitarea economică nu este doar despre locuri de muncă sau planuri de afaceri. Este despre reconstrucția demnității și a încrederii în sine. CDF a funcționat ca o verigă între autoritățile statului și femeile reale: a ghidat, a însoțit, a oferit sprijin material și mentorat. Femeile au învățat ce li se cuvine, ce au dreptul să ceară și cum să-și spună „merit”. În final, mesajul rămâne clar: „Femeile au dreptul. Și noi le oferim instrumentele, sprijinul și încrederea să meargă mai departe”, subliniază Angelina Zaporojan-Pîrgari.

În acest context, parcursul Linei Stepanov a ilustrat perfect impactul programului, conchide Tatiana Timotin. A fost activă și perseverentă, a avut idei și nu s-a simțit copleșită de situația in care se afla. Deși, inițial, Lina a venit la cursuri pentru a învăța cum să se promoveze, spre final, a cristalizat pas cu pas conceptul afacerii sale.  

„S-a angajat remarcabil în organizarea planului de afaceri și gestionarea informațiilor financiare, chiar dacă sistematizarea datelor și utilizarea tabelelor Excel au fost o provocare. Prin implicarea în sesiuni practice și exerciții de planificare, și-a definit serviciile și a calculat minuțios prețurile, a stabilit obiective clare de dezvoltare și a creat o gamă variată de servicii logopedice, cu impact social real pentru comunitate, ajutând familiile cu copii care întâmpină dificultăți de vorbire”.

Astfel, datorită acestui program, Lina și-a legalizat activitatea, și-a luat patentă, a devenit vizibilă, cunoscută și, mai ales, încrezătoare. „Programul CDF m-a ajutat să pun pe picioare ceea ce visam – propriul cabinet”.

Grantul, în valoare de 50,000 de lei, l-a valorificat pentru amenajarea cabinetului, investind în materiale și jocuri de calitate, fiecare detaliu fiind atent planificat și justificat, demonstrând responsabilitate și chibzuință. „Cred că a avut una dintre cele mai mari liste de cumpărături – fiecare pensulă era trecută în anexă. Dar totul era justificat”, susține Tatiana Timotin.

***

Până să facă parte din programul CDF, cabinetul Linei era foarte modest: doar o masă și două scaune primite de la incubator, o oglindă cumpărată cu sprijinul soțului. Apoi, datorită programului, a reușit să-l doteze cu mobilier, covorașe kinetice, jocuri educative, materiale logopedice, chiar și un proiector. Toate acestea au transformat spațiul într-un loc primitor, unde copiii pot învăța mai ușor, prin joc și interacțiune.

Își amintește și azi cum a fost sărbătorit primul an de activitate. A invitat câteva mămici, unde au discutat despre relația lor cu copiii, într-o atmosferă caldă și simplă. Și-a dat seama atunci că astfel de întâlniri pot fi continuate, poate chiar sub formă de voluntariat, pentru a oferi sprijin și speranță altor femei.

„Am înțeles că puterea vine din interiorul nostru. Dacă ne concentrăm pe resursele pe care le avem, căpătăm încredere și reușim să creștem. Viața aduce provocări, uneori chiar situații de violență sau dificultăți neașteptate, dar ele pot fi și lecții. Trecând prin greutăți, învățăm să fim mai atenți la reacțiile noastre, la felul cum comunicăm, la modul în care ne raportăm la corp și la ceilalți. Din păcate, multe femei se confruntă cu temeri și complexe care le fac dificil drumul spre eliberare. Și noi toți le avem, dar contează ce facem cu ele: le ascundem, le cosmetizăm, sau le transformăm într-o sursă de înțelegere și evoluție”.

Deși la început ideea părea vagă, acum Lina conduce primul centru privat de logopedie din Ștefan Vodă, cu cereri reale nu doar din localitate, ci și din alte raioane și chiar din diaspora temporară. Un lucru rar într-o zonă unde serviciile pentru copii sunt și limitate, și greu accesibile. Dar a avut curaj. Și a aflat, pas cu pas, că lumea e dispusă să plătească pentru binele copiilor.

„Am depășit cu greu blocajul de a stabili prețul pentru serviciile mele, dar, în cele din urmă, am înțeles că pentru a continua să crești este important să-ți valorifici munca prin stabilirea unui preț adecvat”, mărturisește Lina fericită.

Astăzi, Lina e model de determinare pentru alte femei din Ștefan Vodă. Pentru că nu e doar logopedă, ci antreprenoare. Nu doar mamă, ci femeie liberă. Și nu doar pentru că are un cabinet amenajat frumos sau clienți din tot raionul. Ci pentru că a trecut de la „nu pot” la „uite că pot”. Lina a înțeles, într-un final, că succesul nu vine doar din diplome sau idei. Vine din decizia de a nu te mai ascunde după ușă. „Nimic nu e ușor, dar nimic nu e imposibil”.

***

Până la finalul lecției a mai rămas un sfert de oră. Lina scoate o pereche de căști și i le potrivește pe urechi Mariei. În felul acesta fetița o să audă mai bine ce pronunță. Cuvintele „vest”, „busola”, „est” și „pisc” sunt repetate de câteva ori până sunetul „S” se face tot mai auzit în pronunția fetei. Doar că la cuvintele „pisici” și „pisoi”, sunetul „Ș” revine pe baricade tulburând-o pe Maria, care emite – „pișici”, „pișoi”. Însă Lina are o rețetă minunată de a-l combate pe ”Ș” – multă răbdare, grijă și exersare.  

O țin așa vreo 10 minute în S, Z, Ț. Lecția e pe sfârșite. Mama intră și ea în cabinet. Ascultă de pe pat, cu mâinile încrucișate în poală, cu atenție sunetele, și zâmbește satisfăcută.

– Ai obosit? o întreabă Lina pe Maria zâmbind. Apoi o răsplătește cu abțibilduri și o mângâie pe creștet.

– Bravo, ai muncit azi foarte bine!

O roagă pe mama să repete acasă cu „bra”, „bre”, „bro” și să joace jocul cu suflatul foițelor în sus. Fetița, îi răspunde cu multă recunoștință, prezentându-i în pragul ușii încă o dată exercițiul „hotdog”, de care a rămas impresionată. Râd ambele.

Logopeda mai are în agendă sesiuni cu încă trei copii până la amiază. Și chiar dacă e zi de weekend, se simte extrem de fericită că are acest cabinet. „E important să ai ceva al tău, pentru că îți dă încredere și nu depinzi financiar de nimeni. E multă libertate. Și e una când ai buzunarul gol, dar e alta când ai câteva sute de lei mereu la tine”.

După ce va finaliza lecțiile, Lina va merge pentru prima dată acasă, la propria ei casă – un apartament proaspăt cumpărat doar pentru ea, fiul ei și soțul său. „Visurile pot deveni realitate dacă vrei”.

Acest material a fost realizat în cadrul proiectului „Susținerea eforturilor multi-sectoriale de prevenire a violenței împotriva femeilor, prin acordarea unor servicii cuprinzătoare de asistență supraviețuitoarelor, inclusiv prin intermediul programelor de abilitare economică” implementat de Centrul de Drept al Femeilor în parteneriat cu Ministerul Muncii și Protecţiei Sociale al Republicii Moldova, UN Women și sprijinul financiar al Suediei.