Drumul anevoios către dreptate: Barierele întâmpinate de supraviețuitoarele violenței în familie în accesarea justiției

Chișinău, 19 februarie 2026 – Centrul de Drept al Femeilor (CDF) în parteneriat cu UN Women Moldova a lansat studiul „Accesul la justiție al femeilor victime ale violenței în familie, inclusiv din grupuri cu vulnerabilități multiple”, o cercetare calitativă complexă care analizează experiențele reale ale femeilor în relația cu instituțiile statului și obstacolele care le împiedică să beneficieze de protecție și dreptate.

Studiul a fost realizat de către grupul de experți și experte ai/ale CDF în cadrul proiectului „Sporirea leadershipului feminin pentru societăți reziliente și pașnice”, finanțat de Guvernul Danemarcei și implementat de UN Women Moldova și aduce în prim-plan vocile femeilor care au trecut prin violență și au interacționat  la diferite etape cu actori-cheie din sectorul de justiție penală: polițiști/ste, avocați/te care acordă asistență juridică garantată de stat, procurori/e, judecători/oare, ofițeri/e de probațiune și specialiști/e din ONG-uri.

Cercetarea evidențiază un tablou îngrijorător: deși cadrul legal a cunoscut îmbunătățiri importante în ultimii ani, accesul real la justiție al femeilor victime ale violenței în familie rămâne limitat și inegal. Protecția acestora depinde adesea de factori aleatorii, precum empatia individuală a unor profesioniști/ste sau sprijinul organizațiilor neguvernamentale.

Raportul Inspectoratului General al Poliției pentru 2025  indică o creștere cu aproape 50% a adresărilor/sesizărilor privind violența în familie, comparativ cu 2024. Deși numărul sesizărilor este în creștere de la an la an, victimele violenței își declară nemulțumirea față de modul în care sunt gestionate cazurile de violență. Majoritatea participantelor la studiu vorbesc despre lipsa empatiei, stereotipurile persistente, procedurile birocratice complicate, durata mare a proceselor judiciare și dificultatea de a obține măsuri reale de protecție. Chiar și atunci când sunt emise ordine de restricție de urgență sau ordonanțe de protecție, femeile nu se simt în siguranță, semnalând frecvent nerespectarea acestora și reacții întârziate din partea instituțiilor responsabile. În plus, dependența economică și vulnerabilitatea socială determină multe femei să rămână în relații abuzive sau să revină la agresor.

Studiul evidențiază nevoile complexe și interdependente ale supraviețuitoarelor, care depășesc dimensiunea strict juridică: siguranță personală și a copiilor, locuință, sprijin financiar, consiliere psihologică, asistență medicală, informare juridică și tratament nediscriminatoriu. Lipsa resurselor financiare, a locuințelor tranzitorii și durata îndelungată a procedurilor judiciare mențin multe femei în situații de risc și vulnerabilitate.

În ansamblu, mecanismul de răspuns la cazurile de violență în familie rămâne preponderent reactiv, fragmentat și insuficient centrat pe nevoile reale ale victimelor, fapt care le descurajează și le îngreunează accesul la justiție.

Studiul acordă o atenție specială femeilor din grupurile vulnerabile – femei cu dizabilități, femei de etnie romă, femei refugiate și femei în etate – care se confruntă multiple forme de discriminare, excluziune socială și acces redus la servicii. Pentru aceste femei, drumul către justiție este adesea și mai dificil, marcat de bariere fizice, lingvistice, financiare și culturale.

În cadrul evenimentului de lansare, participanții/tele au subliniat importanța unei abordări centrate pe nevoile reale ale supraviețuitoarelor violenței și necesitatea consolidării cooperării dintre instituții pentru a asigura un răspuns coerent, rapid și eficient.

„În multe cazuri, femeile ajung la noi după ce au bătut la mai multe uși și nu au fost crezute sau au fost descurajate să caute ajutor. ONG-urile le oferă nu doar asistență juridică și sprijin psihologic, ci și încrederea că nu sunt singure și sunt auzite. Acest rol ar trebui să fie complementar unui sistem de justiție care funcționează cu adevărat și care oferă protecție reală.”– a declarat Angelina Zaporojan-Pîrgari, directoare executivă, CDF.

„Fără acces egal la justiție pentru femei și bărbați, nu poate exista dreptate. Chiar și în Republica Moldova, unde există un cadru legislativ solid, femeile și fetele continuă să se confrunte cu bariere precum costuri ridicate, distanță, lipsă de timp, nivel redus de alfabetizare juridică, prejudecăți și stigmatizare. Sunt profund recunoscătoare femeilor care au contribuit la acest studiu prin împărtășirea curajoasă a experiențelor lor, deoarece doar prin identificarea clară a provocărilor putem găsi soluții eficiente. În ajunul Zilei Internaționale a Femeii și al celei de-a 70-a sesiuni a Comisiei pentru Statutul Femeii (CSW70), mesajul femeilor din Moldova este clar: Drepturi. Justiție. Acțiune. Pentru TOATE femeile și fetele.” – a menționat Dominika Stojanoska, reprezentanta de țară a UN Women Moldova.

„Accesul la justiție este piatra de temelie a statului de drept. Cu toate acestea, pentru multe femei, în special pentru cele din grupuri vulnerabile, barierele persistă. În pofida unor cadre juridice solide și a sistemelor de protecție socială, violența domestică continuă să afecteze mii de femei în fiecare an. Cercetările și rapoartele naționale arată că un număr semnificativ de femei se confruntă cu violență fizică, psihologică sau sexuală din partea unui actual sau fost partener. În spatele fiecărei statistici se află o persoană, o femeie a cărei siguranță, demnitate și drepturi au fost încălcate. Danemarca este solidară cu aceste femei și rămâne ferm angajată în consolidarea eforturilor sale pentru a asigura accesul la justiție pentru toate femeile și fetele. –  a subliniat Ambasadorul Danemarcei la Chișinău, Søren Jensen.

Studiul formulează o serie de recomandări pentru îmbunătățirea răspunsului instituțional și a protecției supraviețuitoarelor violenței, printre care: instituirea unui mecanism național de monitorizare a aplicării legislației privind violența în familie, la care să participe organizațiile societății civile, publicarea periodică a rapoartelor de monitorizare privind măsurile de protecție, sancționarea mai drastică a agresorilor și dezvoltarea programelor de reducere a violenței pentru agresori. De asemenea este evidențiată necesitatea consolidării continue a capacităților profesioniștilor/stelor din sistemul de justiție, în conformitate cu standardele Convenției de la Istanbul, dar și introducerii indicatorilor de performanță în evaluarea specialiștilor/stelor implicați/te. Recomandările mai vizează asigurarea accesului echitabil la servicii pentru grupurile vulnerabile, extinderea rețelei de adăposturi și a serviciilor specializate, precum și dezvoltarea unor mecanisme rapide de sprijin economic și social pentru femeile care părăsesc relațiile abuzive.

Cercetarea a fost desfășurată în perioada februarie – noiembrie 2025 și a inclus interviuri individuale aprofundate, dar și discuții de tip focus-grup cu supraviețuitoare ale violenței, inclusiv din grupurile vulnerabile, precum și cu profesioniști/te care gestionează cazuri de violență.

Studiul integral este disponibil aici.

.